Gherla

Gherla (în maghiară Szamosújvár, Újvár, în germană Neuschloss, Armenierstadt, Armenerstadt, în armeană Հայաքաղաք - Hayakaghak) este un municipiu din judeţul Cluj, Transilvania, România. Are o populaţie de 24.083 locuitori (2002).

Date geografice

Municipiul Gherla este situat în nord-vestul Podişului Transilvaniei, la intersecţia Câmpiei Transilvaniei cu Podişul Someşan, pe malul drept al râului Someşul Mic. Majoritatea oraşului se întinde pe cea de-a doua terasă a Someşului Mic, până sub Dealul Corobăii (denumit şi Dealul Becleanului). La nord Gherla se învecinează cu satele Mintiu Gherlii, Petreşti şi Buneşti, la sud cu Hăşdate, Silivaş, Livada, iar la est cu Fizeşu Gherlii, Bonţ şi Nicula.

Clima este una temperată de deal, cu vânturi orientate pe valea Someşului Mic. Principala apă curgătoare este râul Someşul Mic, acesta izvorând din Munţii Bihorului.

Vegetaţia este formată în majoritate din specii ierboase, cu plante precum pirul, trestia, papura, lintiţa, diverse graminee ş.a. plante. În partea de nord se află Pădurea Morii formată preponderent din stejari, carpeni, aluni, etc. În centrul Gherlei, în parc cresc specii de castani, plopi, tei, stejari, brazi, ulmi, carpeni, pini, molizi, fagi, salcâmi, tisa şi două exemplare de Gingobiloba, considerate monumente ale naturii ^[5]. Parcul este denumit şi Grădina Elisabeta.

Fauna este formată din specii de iepure, mistreţ, căprioare, viezure, vulpe, lup, şi diverse specii de păsări: vrăbii, stăncuţe, grauri, porumbei, turturele, gaiţe, fazani.

Pe teritoriul acestei localităţi se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuinţată din vechi timpuri de către localnici.

Istoric

Pe vatra actuală a localităţii au fost descoperite urmele castrului roman “Ala II Gallorum et Pannoniorum“, parte din cele opt unităţi localizate în Dacia Porolissensis. Ulterior, aşezarea apare menţionată ca Novum Castrum (sec. IX - XI) în Chronicom pictum^[6]. Pe teritoriul oraşului Gherla s-au descoperit însă urme de viaţă socială şi activitate economică din timpuri mai vechi. În decursul vremurilor pe aceste locuri s-au perindat toate orânduirile sociale cunoscute de istorie şi s-au suprapus diferite civilizaţii, începând cu civilizaţia pietrei şi apoi a bronzului şi fierului.

Atestare

Prima atestare documentară a aşezării datează din 6 ianuarie 1291, când a fost menţionată “Gerlahida” ^[7](”Podul Gerla”, hid = pod). Atestarea apare într-un document emis de regele Andrei al III-lea al Ungariei, act prin care locuitorilor Ocnei Dejului li se confirmă anumite privilegii. Tot aici este specificat şi faptul că aşezarea avea un punct vamal pentru drumurile de uscat^[7]. De-a lungul timpului localitatea va apărea menţionată sub mai multe nume^[8]:

1291 - Gherlahida
1410 - Gherloah (Gerlah)
1458 - Gerlah
1578 - Gherlya possesio
1643 - Gherla oppidum
1721 - Gherla altfel Szamosujvar
1726 - Örményváros - Armenopolis
1830 - Szamos-Ujvár, L.R.C. Armenopolis, Armenierstadt Gyerlá
din 1922 - Gherla

Odată cu anul 1540 se ridică cetatea Gherlei, care va purta şi ea mai multe denumiri în timp^[8]:

1540 - Novum castrum Balvanos vocatum
1542 - Wy Balvanos
1548 - Arcis Balwanyos
1553 - Wyvár (Cetatea Nouă)
1554 - Arx nostra Wyvár
1558 - Vivaroz
1599 - Zemos Ujvár
1632 - Szamos Ujwár

Oraşul baroc

Gherla este singurul oraş din România care a fost construit în secolul al XVIII-lea după un plan prestabilit şi a cărui construcţie s-a păstrat până în prezent. Faptul că stilul baroc domină se datorează pătrunderii stilului baroc în Transilvania o data cu fondarea Gherlei de către coloniştii armeni, veniţi din Moldova la iniţiativa şi cu permisiunea Curţii Imperiale de la Viena.

Alte oraşe din Transilvania au suferit de asemenea transformări radicale în secolul al XVIII-lea, fiind marcate profund de stilul baroc, dar în toate aceste cazuri, a fost prezent un fond arhitectural anterior, care a fost doar particularizat sau transformat. În cazul Gherlei, oraşul este nou în întregime, fiind dezvoltat pe terenul ce apartinea cândva cetăţii Gherlei (locul pe care astăzi este situat penitenciarul Gherla) şi lângă care se afla vechiul sat românesc. Oraşul baroc s-a edificat pe un teren agricol, fără a fi condiţionat de nici o altă construcţie premergătoare.

Oraşul armenesc

Armenii au pătruns în Transilvania după ce la sfârşitul secolului al XVII-lea le-a fost permis de principele Mihai Apafi, care a sperat că îi va putea atrage spre protestantism. După acest moment, Gherla apare în documente ca Armenopolis. Cel care a adus un plan prestabilit pentru oraşul Gherla a fost episcopul Oxendius Vărzărescu, plan care se presupune că a venit de la Roma.

Elementele care dau valoare zonei de rezervaţie, care coincide cu piaţa centrală, sunt, pe lângă valoarea imobilelor, parcelarea, ritmul, modul de ocupare a terenului, prospectul şi fronturile străzilor.

Datorită expansiunii Imperiului Habsburgic care se sprijinea pe catolicism, în secolul al XVIII-lea, au apărut doua programe noi de arhitectură: biserica şi mănăstirea. Prima biserică ridicată de armeni este Biserica Solomon, aflată pe strada Cloşca. O altă biserică importantă a Gherlei este biserica armeano-catolică Sfânta Treime, a cărei construcţie se vede că face parte dintr-un plan prestabilit pentru zona pieţei centrale. Mănăstirea franciscană, aflată pe strada Bobâlna, a fost construită după o donaţie făcută de primarul Gherlei, Victor Daniel, care a dăruit franciscanilor în anul 1742 lotul pentru construirea unei biserici.

În ceea ce priveşte problema clădirilor de interes public, printre cele mai importante se numără primăria veche, situată în Piaţa Libertăţii de astăzi, clădire care a fost demolată în 1893. Noua primărie care funcţionează şi astazi a fost construită în colţul pieţei, în manieră eclectică, edificiul alterând atmosfera barocă a pieţei. O altă clădire reprezentativă a stilului baroc a fost reprezentată de Galeriile Comerciale aşezate în faţa bisericii Sf. Treime, care au fost demolate în 1962 la intervenţia primarului de atunci, fără a exista un plan de sistematizare.

Dezvoltarea Armenopolisului şi concentrarea a unei largi populaţii armeneşti în zonă (43,4% din cei 5.287 de locuitori ai Gherlei anului 1850) a dus la o dezvoltarea a comerţului şi meşteşugurilor (covoare orientale, prelucrarea pieilor)^[9].

Perioada comunistă

Singura salvare care a ajutat la conservarea construcţiilor a fost sărăcia cruntă din secolele al XIX-lea şi XX, precum şi intervenţia socialistă care a început destul de târziu. Astfel, „oraşul de pe Someş” şi-a continuat dezvoltarea în afara drumului de tranzit Cluj-Dej datorită aşezării în partea estica a râului. Cele mai multe case construite în acest stil sunt păstrate şi azi, inscripţiile legate de proprietari şi anul construcţiei fiind dispărute în perioada interbelică, când pentru a fi vândute la un preţ cât mai bun, era nevoie ca aceste inscripţii să fie şterse. Până în 1989 existau o serie de planuri de sistematizare al căror principal scop era de a se demola mai mult pentru a se începe construcţia de blocuri. Astfel de demolări au fost începute în zona gării, unde în locul vechilor clădiri au apărut blocurile-dormitor specifice epocii socialiste.

Demografie

De-a lungul timpului populaţia localităţii a evoluat astfel:

Recensământul^[10] ^[11]		Structura etnică
Anul	Populaţia	Români	Maghiari	Germani	Rromi	Alte etnii
1850	5.287	1.663	947	132	181	2.364^[12]
1880	6.292	2.446	2.021	148		1.677
1890	7.027	2.917	2.709	143		1.258
1900	7.626	2.796	4.501	97		232
1910	8.124	2.827	4.920	208		169
1920	7.764	3.514	2.309	48		1.893
1930	7.962	4.118	2.164	66	135	1.479
1941	7.563	2.599	4.628	48	25	263
1956	8.499	5.556	2.615	26	2	300
1966	13.329	9.799	3.308	39	47	136
1977	17.599	13.670	3.680	36	107	106
1992	26.277	21.346	4.668	49	183	31
2002	24.083	19.243	4.086	30	657	55

Structura confesională

Din punct de vedere confesional evoluţia demografică a fost următoarea:

Recensământul^[10] ^[11]		Structura confesională
Anul	Populaţia	Ortodocşi	Greco-catolici	Romano-catolici	Reformaţi	Unitarieni	Alte confesiuni
1850	5.287	1	1.661	3.056	515		54
1857	5.329	21	1.664	869	497	7	2.271^[13]
1869	6.492	145	2.397	1.180	929	26	1.815
1880	6.292	150	2.343	1.104	960	33	1.702
1890	7.027	250	2.782	1.269	1.155	36	1.535
1900	7.626	143	4.216	1.306	1.449	26	486
1910	8.124	136	3.258	2.392	1.443	29	866
1930	7.962	473	3.605	1.102	1.152	11	1.619
1941	7.563	172	3.035	1.826	1.570	25	935
1992	26.277	18.853	1.697	1.041	3.736	24	926
2002	24.083	17.498	1.415	862	3.231	12	1.065

Personalităţi

Auxenţiu Vărzărescu (1655–1715), primul episcop armean de Gherla,
Vartan Esztegar (1843-1886), episcop armeano-catolic,
Kristóf Szongott (1843-1907), istoric, autorul unei monumentale istorii a oraşului Gherla,
Grigore Moldovan (1845-1930), etnolog.
Mihail Şerban (1819-1888), primul director al Preparandiei din Gherla
Gabanyi Janos (1910-1996), pedagog, om de cultură

Obiective turistice

Pentru detalii, vezi articolul Lista locurilor în Gherlavezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Cetatea Gherla (Cetatea Martinuzzi)
Catedrala armeano-catolică Sfânta Treime, construită între 1748-1804 în stil baroc şi neoclasic,
Biserica şi mănăstirea franciscană, în stil baroc (sec. al XVI-lea),
Biserica Şimaian, prima biserică armeano-catolică din Gherla, ctitorită de fraţii Şimaian (Salamon),
Catedrala greco-catolică Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria, consacrată în anul 1905 de episcopul Ioan Sabo, care se află înmormântat în această ctitorie a sa. Tot aici se află înmormântat episcopul Vasile Hossu, care a păstorit la Gherla între anii 1912-1916.
Lacul Ştiucii, aflat în imediata apropiere a oraşului.
Mănăstirea Nicula

Bibliografie

Ioan Câmpean, Damian Mircea Câmpean, Maria Câmpean, Mihai Meşter, Vasile Bunea, Maria Moldovan, Flavia Zegrean, Georgeta Drăgan Giurgean (2004). Gherla, pe treptele istoriei. Locuri, oameni, fapte, Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă. ISBN 973-686-664-5.
Gazdovits Nicolae (1996). Istoria armenilor din Transilvani (de la începuturi până la 1900), Editura Ararat.
Paul Goma (1990). Gherla, Bucureşti: Editura Humanitas.
Hodoreanu I (1990). Biserica greco-catolică din Gherla şi parohii ei.
Grigor P. Pop şi colectivul (2007). Judeţul Cluj, Bucureşti: Editura Academiei Române. ISBN ISBN 978-973-27-1123-1.

Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Gherla

Galerie de imagini

Gherla (desen din sec. XIX)	Gherla (desen din sec. XIX)	Gherla (înc. sec. XX)	Gherla (înc. sec. XX)
Gherla (Biserica Catolică armenească în sec. XIX)	Gherla (Biserica Catolică armenească)	Gherla (Biserica Greco-Catolică “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” în sec. XIX)	Gherla (Catedrala “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”)
Gherla (strada principală)	Gherla (Muzeul de Istorie)	Gherla (clădire armenească)	Gherla (cetatea Gherla / Martinuzzi, în sec. XIX)

Stiri din Cluj

Gherla

Date geografice